terapie-pentru-suflet-catalin-dandes-prezentareterapie-pentru-suflet-catalin-dandes-feedbackterapie-pentru-suflet-catalin-dandes-blogterapie-pentru-suflet-catalin-dandes-despremineterapie-pentru-suflet-catalin-dandes-contact

Depresia in terapia strategica


Depresia
, cunoscuta intre specialisti sub numele de tulburare depresiva majora (sau tulburare unipolara), face parte dintre tulburarile dispozitiei si se caracterizeaza prin aparitia unuia sau mai multor episoade depresive severe.

Zonele in care depresivii manifesta negativism sunt:
a. imagine de sine negativa
b. interpretare negativa a trairilor;
c. privire negativa asupra viitorului.

Caracteristica principala a acestei afectiuni este incapacitatea sau limitarea individului in a-si controla realitatea perceputa.

Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale IV(DSM-IV) criteriile de diagnostic ale unui episoddepresiv major sunt:

A. Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome prezente in cursul aceleiasi perioade de doua saptamani si care reprezinta o modificare fata de nivelul anterior de functionare; cel putin unul dintre simptome este: fie (1) dispozitia depresiva, fie (2) pierderea interesului sau placerii: 
Nota: Nu se includ simptomele care este clar ca se datoreaza unei conditii medicale generale ori unor idei delirante sau halucinatii incongruente cu dispozitia.

(1) dispozitie depresiva (echivalentul sentimentului de tristete accentuata, goliciune interioara) in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; la copii si adolescenti, dispozitia poate fi iritabila;
(2) anhedonie (diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile), cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; nici macar efectuarea activitatilor vesele sau a hobby-urilor nu mai ofera placere persoanei afectate;
(3) pierdere semnificativa in greutate sau castig ponderal fara legatura cu o anume dieta (de exemplu o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului intr-o luna) sau scadere/crestere a apetitului aproape infiecare zi (multi indivizi sesizand ca „se forteaza” sa manance);(4) insomnie sau hipersomnie (episoade prelungite de somn, dificultate detrezire etc.) aproape in fiecare zi;
(5) agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi;
(6) fatigabilitate („oboseala”, „epuizare”) sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
(7) sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind);
(8) diminuare a capacitatii de a gandi, sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi (observata mai ales la cei care efectueaza preponderent munca intelectuala: studenti, elevi, programatori de computer etc.);
(9) ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume sau o tentativa de suicid ori un plan anume pentru comiterea suicidului.

B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt (maniaco-depresiv).

C. Simptomele cauzeaza o detresa sau o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante defunctionare.

D. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de exemplu un drog, un medicament) ori ale unei conditii generale medicale (de exemplu hipotiroidism).

E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu (adica dupa pierderea unei fiinte iubite), simptomele persista mai mult de doua luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare functionala semnificativa, preocupare morbida de inutilitate, ideatie suicidara, simptome psihotice sau lentoare psihomotorie.

In abordarea terapeutic-strategica definim ca solutie principala de gestionare incercata  falimentara, RENUNTAREA, prezenta in rolul de VICTIMA, asumat de catre pacient. Ajungem sa intelegem astfel ca avem de-a face cu trei tipologii de VICTIMA diferite:
– victima a lui insusi ( cu variante )
– victima celorlalti
– victima lumii in care traieste

RENUNTAREA are de asemenea 3 submodalitati:
– delegare
– abandonare
– pretentie

Fiecare din cele 3 categorii de renuntare,  corespund uneia din cele 3 categorii de victima identificate mai sus. In procesul de cercetare si interventie asupra acestei patologii s-a concluzionat ca este esentiala considerarea  ideii de MIT.
Mitul este o constructie reprezentativa a realitatii, care este experimentata de catre pacient in reprezentarea unei realitati disfunctionale coplesitoare. Asta aduce pacientul la a simti ca pierde controlul asupra realitatii sau la ideea ca niciodata n-a fost in posesia unui astfel de control; de aici subiectul ajunge la credinta ca unica solutie ramane RENUNTAREA.
Identificarea si modificarea mitului este calea principala de diagnoza si tratament al depresiei in terapia strategica. Procesul terapeutic foloseste stratageme, metafore pentru recadrare in prima faza, prescriptiile ( teme ptr acasa ) in faza a doua si consolidarea rezultatelor obtinute in cea de-a treia faza.
Originea acestei munci, provine din necesitatea generica de a avea un protocol sistematizat pentru pacientii depresivi; un instrument vital intr-o zona in care psihoterapeutii deseori se simt ineficienti.

Plecam de la intrebarea daca sistemul perceptiv-reactiv al pacientului deprimat, are o modalitate unica de constructie si alimentare a problemei sau daca exista variatii. Se considera ca tocmai idenficarea acestor variatii permite construirea eficienta a protocoalelor de interventie capabile sa  intervina chiar de la inceput in terapie intr-un mod de operare, foarte “chirurgical”.

RENUNTAREA cum spuneam, pozitioneaza pacientul in rolul victimei. Pacientul renunta, odata ce are credinta si convingerea ca el n-are nicio cale de a capata sau recapata controlul.
Persoanele tind sa caute cauzalitatea in evenimentele de viata, chiar si in cele incontrolabile sau inevitabile, urmand cu usurinta o logica non-circulara cauzala. In felul asta constructia mentala pe care ei o intretin pe durata episodului depresiv se dezvolta pe sine mai degraba ca o credinta nu ca o constructie epistemologica ( structurata pragmatic/stiintific ). De aceea cauza poate fi atribuita factorilor externi care presupun o experienta emotionala, absenta sperantei, sau poate fi atribuita propriei personae, fapt care duce la o stima de sine in scadere si autoblamare.
Legatura emotionala dintre RENUNTARE si statutul de VICTIMA se regaseste in FURIE.  
In functie de locul sau contextul in care Renuntarea are loc, a permite furiei care o insoteste sa fie exprimata, nu este considerata o situatie disfunctionala. Dar in acel moment in care Furia nu poate fi exprimata sau nici macar nu este constientizata, persoana se simte CONDAMNATA, de aceea se percepe ca o VICTIMA.
Pacientul depresiv este profund furios, chiar daca el nu este deloc capabil sa exprime aceasta FURIE sau sa o constientizeze. El resimte acesta condamnare ca pe o injustitie ( de ex. Dupa cate am facut ptr ei…. ).
Pacientul se poate vedea ca o VICTIMA A LUI INSUSI, VICTIMA A CELUILALT SAU O VICTIMA A LUMII IN CARE TRAIESTE deoarece acestora le atribuie responsabilitatea starii in care se afla.
Deseori, acesta recunoaste ca merita sa fie condamnat, ptr ca este o persoana rea sau nepotrivita si de aceea e firesc sa traiasca o existenta mizerabila.
O persoana deprimata RENUNTA si joaca rolul de VICTIMA in 3 feluri posibile:
– VICTIMA LUI INSUSI  – prin DELEGARE  ( sunt naspa ptr ca nu sunt capabil sau ptr ca nu-mi sta in fire sa reusesc si din moment ce lumea e buna iar eu sunt rau, lumea ar trebui sa se ocupe de asta)
– VICTIMA CELORLALTI – ABANDONEAZA  ( am avut incredere dar ceilalti m-au dezamagit; eu sunt ok dar ceilalti nu ma apreciaza )
– VICTIMA A VIETII SAU A NATURII INSASI – PRETINDE ( Eu sunt in posesia adevarului dar lumea e naspa; eu sunt un om cu principii dar lumea nu functioneaza dupa principiile astea). Persoana este foarte activa la acest nivel dar inactiva la nivel practic.

MITUL/CREDINTA pe care persoana o vehiculeaza nu este ceva de care sa fie constienta in toate cazurile.
UTOPIA in care persoana functioneaza la nivel psihic poate fi:
NEGATIVA – o lume fara solutii
POZITIVA –  o lume fara probleme.

Daca UTOPIA este internalizata sau proiectata, ea va determina anumite comportamente.
MITUL/CREDINTA orienteaza persoana in mod rigid in realitatea vietii. El este o constructie comportamentala si o reprezentare imaginativa care are propria specificitate. Au fost identificate 3 mituri fundamentale, prin urmare avem de-a face cu 3 tipologii diferite de harti mentale folosite de pacienti ptr a se “orienta” in teritoriul realitatii:
– Mitul numit “N-AM AVUT NICIODATA PUTERE sau AM PIERDUT-O “ care asa cum suna poate contine doua variatii; in primul avem de-a face cu o atitudine in care constitutia biologica dezavantajoasa e cea invinuita ( a fost dintotdeauna asa…) Cel care uzeaza de MIT ptr a renunta, ajunge sa fie VICTIMA LUI INSUSI.El este cel pe care-l numim DEPRIMATUL RADICAL. In cea de-a doua varinta, aceea a PUTERII PIERDUTE, persoana devine constienta ca nu mai poseda calitatile pe care credea ca le are. Pentru el folosim termenul de ILUZIONAT-DEZILUZIONAT. 
-MITUL TRADARII in care persoana ce-l traieste e prinsa in ideea ca este VICTIMA CELORLALTI. Ea pune in practica strategii sau care initial a crezut ca ceialti sau lumea sunt intr-un fel anume, pentru ca intr-un final sa constate ca asteptarile, credintele sau strategiile sale au dat gres.
– MITUL INCHIZITORULUI INVINS reprezinta acele personae care se simt VICTIMA LUMII/VIETII SAU A NATURII. Este acea persoana careia i-ar placea ca ceilalti sa fie ca ea/el, ii vrea asemanatori cu ea/el. Pentru aceasta persoana, ceilalti sunt cei care gresesc. Daca ar fi toti precum ea/el, lumea ar fi mai buna. In acest caz depresia este o consecinta a unui eveniment traumatic care ii spulbera viziunea despre lume.Sistemul perceptiv-reactiv este bazat in cazul depresivului pe esecul mentinerii controlului.Dincolo de corelatiile emotionale putem descoperi o componenta anxiogena de control in relatie cu sine sau cu ceilalti. Agresivitatea este inhibata puternic in aceste cazuri, din moment ce aceasta nu poate deturna imaginea despre sine sau despre lume cauzatoare de suferinta. De asemenea FURIA si RESENTIMENTUL se transforma in IRITARE, FRUSTRARE, DEZAMAGIRE sau INSATISFACTIE PERMANENTA. El devine MORALISTUL. 

Avem de-a face asadar cu:
– DEPRIMATUL RADICAL
– ILUZIONATUL-DEZILUZIONAT
– MORALISTUL
Aceste modele indica tipologiile in raport cu MITURILE utilizate.

In abordarea strategica, terapeutul foloseste intrumente cum ar fi Metafora, Recadrarea, Manevrele strategice, Tipurile de logica circulara sau non-ordinara si protocoale de tratament menite sa produca din prima sedinta o experienta corectiva in perceptia pacientului, ptr ca apoi sa sparga solutia incercata falimentara si in final sa consolideze o homeostaza sanatoasa in sistemul perceptiv- reactiv al acestuia.

Logica si manevre terapeutice

In prima faza a terapiei, obiectivul nu poate fi acela de a muta pacientul din pozitia RENUNTARE. Sa-i oferim solutii in aceasta situatie poate fi o capcana ptr terapeut.
Mai curand uzand de dialogul strategic si parafraze restructurante successive, cautam sa delimitam aria de acoperire in care ne aflam cu patologia. Prin intermediul acelorasi termeni pe care pacientul ii foloseste ptr a descrie situatia, cautam sa redefinim pana in momentul cand identificam MITUL/CREDINTA.
Ajutam clientul sa ajunga singur la premisele sanatoase, sa “descopere” singur homeostaza sanatoasa. Abordarea nu trebuie sa fie aceea de a-l trezi la acea realitate ci de a-l ajuta sa o descopere. Ar trebui sa ajungem in felul asta din prima sedinta la o recadrare a problemei intr-un fel complet diferit, sa facem pacientul sa recunoasca/constientizeze in mod consecvent disfunctionalitatea sa. La acest nivel, schimbarea este déjà activata.
Doar abia dupa ce creem in sistemul de reprezentari al clientului aceasta bresa, putem sa-l facem sa experimenteze o noua reprezentare concreta care ii va permite sa perceapa in mod diferit realitatea. Aceasta este trambulina pentru modificarile aduse sistemului perceptiv-reactiv identificat cu rolul de victima.

 Exemple de strategii si manevre folosite:

Sa creezi din nimic inseamna sa creezi ceva care nu exista dar care daca e perceput ca existand, va produce efecte concrete. MITUL in sine corespunde acestei logici. Conducem pacientul prin dialog, parafraze si metafora, catre a constientiza disfunctionalitatea propriuluii MIT. Ca efect va aparea o bresa in MITUL disfunctional si posibilitatea de a gasi perspective functionale.

A adauga lemne ptr a stinge focul este o expresie codificata intr-un aforism a unui principiu paradoxal. Aceasta este logica ce se afla in spatele prescriptiei, in multe cazuri cunoscuta cu numele de Cel mai cumplit scenariu, prin care invitam pacientul ca in mod voluntar sa se forteze sa ii fie atat de rau pe cat ii este posibil intr-un spatiu si timp delimitat ca intr-un ritual.

Ucide sarpele cu propriul venin in care intoarcem pacientul impotriva propriului mecaanism disfunctional cand ii spunem cuiva care de exemplu se lamenteaza dintr-un simt al vinovatiei si al incapacitatii: Ai dreptate… tu esti intr-adevar vinovat. Mai rau chiar, esti si mai vinovat decat crezi de fapt. E chiar mai rau decat sa fii doar vinovat; ar fi bine sa iei in calcul ca ar trebui sa iei in grija ta pacatele intregii lumi/tuturor… daca ai putea crede ca esti MIELUL LUI DUMNEZEU asta ar insemna pe bune sa faci fata cu success faptului de a duce in spate pacatele acestei lumi.

A indoi pentru a putea indrepta inseamna sa conduci pe cineva la a-si complica intr-un asa mod problema incat sa caute singur modalitati de a iesi din ea. In acord cu perspectiva asta, la finalul primei sesiuni, sugeram pacientului care sufera de ILUZIE-DEZILUZIE sa se gandeasca la toate posibilitatile prin care ar putea sa-si inrautateasca situatia evitand sa puna in practica. 

 

articol inspirat si adaptat dupa un protocol de tratament al depresiei al institutului de Terapii Scurte Strategice din Arezzo Italia

Leave a Reply